 |
Inox-ul este un material inovator, relativ recent - aparut la începutul secolului al XX-lea. Este un aliaj special, pe baza de crom; mai exact, termenul inox se refera la o serie de oteluri inoxidabile, utilizate în numeroase aplicatii si domenii de activitate: industria chimica, industria alimentara, sanatate, transport, constructii si arhitectura. Inox-urile sunt aliaje pe baza de fier, dar cu un continut obligatoriu de crom de minim 12% si caracterizate de un grad sporit al rezistentei la coroziune (în conformitate cu standardele europene EN10088); în componenta otelurilor inoxidabile intra si alte elemente aliate: carbon, nichel, siliciu, fosfor, sulf, mangan, cobalt, titaniu.
Otelurile inoxidabile se împart în 3 categorii, în functie de structura elementelor chimice:
- otel inoxidabil martensitic (Fe-Cr-C-(Ni-Mo)) - magnetic, cu un continut specific de 12% crom si un continut mediu de carbon;
- otel inoxidabil feritic (Fe-Cr-(Mo)) - magnetic, cu un continut scazut de carbon si care are ca element principal - cromul (în general, în proportie de 13% si 17%);
- otel inoxidabil austenitic (Fe-Cr-Ni-(Mo)) - non-magnetic, cu concentratii tipice de crom de 18% si cu un continut de nichel (8.0-10.5%) care mareste rezistenta la coroziune. Acestea sunt cele mai utilizate tipuri de otel inoxidabil.
Datorita proprietatilor fizice si chimice ameliorate, inox-ul - folosit cu succes la realizarea acelor profile de finisaj ideale pentru amenajarea spatiilor exterioare, supuse unui trafic intens - se încadreaza în grupa otelurilor austenice si non-magnetice. Principalul tip de inox folosit la realizarea profilelor de finisaj si recunoscut la nivel mondial prin norma americana, AISI304 este X5CrNi18-10.
Otelul inoxidabil tinde sa ia locul - într-o serie de aplicatii - otelurilor pe baza de carbon si metale precum aluminiul, alama sau bronzul. Succesul otelului inoxidabil are la baza urmatorul atu major: cromul care intra în compozitia otelului comporta o mare afinitate pentru oxigen, formând în prezenta acestuia o pelicula protectoare de oxizi de crom. Rezistenta la coroziune a aliajului AISI 304 este data si de procentul scazut de carbon. Aliajul de tip austenitic nu este durificabil prin tratament termic, iar în stare recoapta / moale este non-magnetic. Totusi, prin matritare la rece, un usor magnetism poate fi indus în acest aliaj. Toate elementele aliate care compun inoxul, în special nichelul, contribuie la cresterea semnificativa a valorilor rezistentei mecanice si duritatii.
Inox-ul - superior otelurilor obisnuite pe baza de carbon, din multe puncte de vedere - a început sa fie produs în cantitati industriale abia începând cu secolul al XIX-lea si este de multe ori preferat la realizarea profilelor de finisaj data fiind în principal rezistenta superioara la coroziune; nu sunt însa de neglijat calitatile estetice ale acestui material - aspect satinat sau lucios, deosebit de elegant.
În conditiile în care costurile de întretinere sunt la cote reduse, durata de viata este cuprinsa între 10 si 20 de ani, iar influenta asupra mediului înconjurator nu este nociva, piata otelurilor inoxidabile, desi are o valoare relativ mica se situeaza pe un trend ascendent. |
|
